Metodele de training sunt folosite pentru a atinge obiectivele trainingului privind conţinutul ales. Există multe ghiduri disponibile care descriu diverse metode, aşa că aici vom menţiona doar unele dintre ele.
Metode pentru achiziţionarea de cunoștințe noi
Acestea includ, de exemplu:
- Prezentări, folosind instrumente precum PowerPoint sau Prezi, constând într-o combinaţie de text şi fotografii, diagrame etc.
- Discursuri scurte (în general,nu mai lungi de 20 de minute), care îţi permit să transmiţi cunoștințe noi într-un limbaj structurat.
- Videouri sau animaţii care le arată participanţilor pas cu pas, cum să folosească, de exemplu,o aplicație pe un telefon mobil.
- Prezentarea unei teme sub forma unor diagrame, grafice, incluzând concepte și cifre relevante despre aceasta.
- O formă grafică de prezentare a unor informaţii, de exemplu un desen, colaj etc.
Metode de analiză de probleme, de luare de decizii etc.
Acestea includ, de exemplu:
- Studii de caz. Descrieri ale unor situaţii problematice (reale sau imaginare) pe care participanţii la training le analizează punându-şi întrebări de felul: Care e problema? Ce soluţii au fost luate în calcul? Care au fost consecinţele soluţiilor adoptate?, şi, de asemenea, propun soluţii alternative.
- “Decision trees”. Structuri care ajută la luarea deciziilor pas cu pas, de la determinarea problemei, la alternativele deciziei care pot fi urmate pentru rezolvarea problemei; la valori care trebuie luate în considerare etc.
- Discuţ Sunt diferite modalităţi prin care poţi avea discuţii structurate şi reguli legate de acestea, cum ar fi limitarea timpului de vorbire al participanţilor, încheierea unui discurs cu o propunere, ceva ce poate fi pus în practică etc. Una dintre opţiuni este să discuţi „pro și contra” atunci când participanţii sunt împărţiţi în două grupuri: un grup găseşte argumente „pro” pentru o soluție, iar celălalt – „contra”. După prezentare, toţi participanţii aleg soluţia cea mai bună, în opinia lor.
Meode pentru a dezvolta abilităţi sociale
Acestea includ, de exemplu:
- Jocuri de rol. Participanţii îsi asumă diferite roluri ale unor personaje descrise în instrucţiuni şi joacă o scenă. De exemplu, o persoană joacă rolul angajatorului, iar cealaltă este persoana care își caută job şi trebuie să dovedească că are abilitățile necesare pentru job.
- Simulările se bazează, de obicei, pe faptul că participanţii fac lucruri într-o „realitate simulată”, care e descrisă într-un „manual” care setează cadrul de desfășurare a simulă Această „realitate simulată” reflectă într-o oarecare măsură situaţiile care se petrec în realitate. De exemplu, participanţii simulează o ședință a unui consiliu local și decid cum să distribuie bugetul orașului. Instrucţiunile pot include: bugetul pe care consiliul îl are la dispoziţie, procedurile de luare a deciziei etc. Cu toate că participanţii se află într-o „realitate simulată”, comportamentul şi emoţiile pe care le trăiesc sunt reale. În acest fel, ei își dezvoltă abilităţi sociale, precum: comunicarea cu alţi oameni, cooperarea, rezolvarea de conflicte și luarea de decizii.
- Jocurile sunt un tip de simulare cu elemente clare de competiţ Participanţii – care acţionează conform unor reguli specifice – trebuie să completeze o sarcină pentru a obţine o recompensă, de exemplu, pentru numărul cel mai mare de puncte. Jocurile pot implica participanţi individuali sau echipe. Se pot desfăşura într-o sală de training, în oraş (jocuri urbane) sau online (jocuri folosind calculatoare, tablete sau smartphone-uri).
Când alegi metodele de training, ar trebui să iei în considerare următorii factori:
- Obiectivele trainingului. Pe parcursul trainingului, participanţii trebuie să îți dezvolte noi abilităţi, deci trainingul nu trebuie să conţină doar prezentă
- Numărul participanţior. Țin minte: cu cât sunt mai mulţi oameni în grup, cu atât mai mult timp petreci pe implementarea metodelor de dezvoltare a abilităţilor şi pe discutarea rezultatelor acestora.
- Timpul de training. Cu cât e mai scurt timpul, cu atât mai dificil este să foloseşti metode centrate pe dezvoltarea abilităţilor.
- Experiența participanţilor la training. Dacă nu sunt obişnuiţi cu metodele de lucru pe care le propui, implementarea lor va lua mai mult timp.
- Echipamentul disponibil sau accesul la Internet. Dacă vrei să foloseşti diferite echipamente în timpul trainingului, de exemplu tablete, trebuie să te asiguri că organizatorul poate să le pună la dispoziţie sau să îi rogi pe participanţi să îşi aducă propriile dispozitive de acasă.
- Stadiul dezvoltării grupului. Trebuie să ţii cont de relaţiile în care se află participanţii, să vezi dacă se cunosc îndeajuns de bine, dacă au încredere unii în alţii, să propui metode prin care să lucreze împreună (simulări) sau prin care să se evidenţieze credinţele şi valorile lor (discuţii, jocuri de rol).
- Stiluri diferite de învăţare ale participanţilor. Sunt multe clasificări ale stilurilor de învăţare, de exemplu, unul dintre ele îi împarte pe oameni în „auditivi” (oameni care învaţă prin ascultarea altor oameni, prin discuții, povești etc.), „vizuali” (oameni care învaţă prin vizualizarea textului, a desenelor, graficelor etc.) şi „chinestezici” (oameni care învaţă „în acţiune”, prin munca în grupuri etc.). Este important să incluzi metode diferite de training atunci când planifici trainingul pentru a ţine cont de preferinţele şi nevoile tuturor participanţilor în ceea ce priveşte stilul de învăţare.